Vladivostok

În dimineața celei de-a șaptea zile, trenul urma să ajungă în Vladivostok. Ceasul de la Moscova arăta 06:15. Ceasul local arăta 13:15. Polly s-a trezit la prima lumină a zilei.

Pădurea de afară se transformase în dealuri joase și iarbă. Pacificul era înainte. Îl simțea aproape.

Ultima oprire înainte de Vladivostok a fost Ussuriysk. Trenul s-a oprit pentru cincisprezece minute. Polly a coborât repede. O femeie vindea pește afumat. Polly a gustat o bucată. Femeia i-a împachetat-o și a refuzat să primească bani.

Pacificul a apărut pe partea dreaptă a trenului. Era gri și strălucitor.

Vladivostok a apărut brusc. Orașul se află pe dealuri care coboară spre mare. Trenul s-a oprit chiar la port.

Ceasul de la Moscova arăta 06:23. Ceasul local arăta 13:23.

Polly a coborât din tren. Vladivostok mirosea a pește, rugină și sare. Străzile abrupte coborau spre docuri.

La capătul peronului era un mic obelisc alb. Pe el scria: KILOMETRUL 9.289. Capătul liniei.

Polly a stat lângă obelisc un minut lung. Șapte zile. Douăzeci și cinci de milioane de ani de Lacul Baikal. O macara. Opt fusuri orare.

Și-a întins aripile. Pacificul era chiar dincolo de zidul portului. S-a ridicat în aer. A zburat peste macaralele portului. Marea Japoniei s-a deschis în fața ei.