Half Dome

În a patra zi, Polly a decis să urce pe Half Dome. Nu pe faimosul traseu cu cabluri din spate (oricum era închis pentru sezon), ci prin aer. Fața nordică a Half Dome se ridică aproape vertical din podeaua văii. Este o stâncă netedă de granit, lustruită de un ghețar acum 15.000 de ani.

A început la prima lumină a zilei. A zburat dintr-un pâlc de pini de lângă Lacul Oglindă și a urcat încet în spirale.

La trei sute de metri în sus, s-a alăturat unui stol de drepnele cu gât alb. Erau zeci de ele. Erau cele mai rapide păsări mici cu care Polly zburase vreodată. Treceau fulgerător și țipau pe lângă ea. Polly era cea mai lentă pasăre din aer. Drepnelele nu păreau să se supere.

Vântul s-a intensificat la cinci sute de metri. Granitul era deja cald de la soare. Piatra caldă încălzește aerul de deasupra ei. Aerul cald se ridică. Aerul ascendent a ridicat-o pe Polly. A urcat în arcuri lungi, lăsând stânca să facă treaba.

La jumătatea drumului, s-a odihnit pe o mică stâncă. De acolo putea vedea traseul cu cabluri. Cablurile metalice se întindeau de-a lungul stâncii goale ca o coloană vertebrală subțire. Erau închise pentru primăvară. Până în iulie, sute de oameni pe zi le-ar fi urcat.

În vârf, granitul era plat. O sută de metri în lățime, ușor înclinat, cu câteva mici grămezi de pietre unde oamenii își marcase vârfurile.

A mers până la marginea plăcii suspendate, faimoasa placă în consolă, și a privit în jos. Valea era o panglică mică dedesubt. El Capitan era atât de aproape încât simțea că ar putea zbura până la el. Copacii de pe fundul canionului arătau ca niște puf.

A rămas la margine mult timp. Apoi s-a împins de pe buza stâncii într-o mică săritură calmă și s-a ridicat aproape imediat pentru a pluti de-a lungul curbei domului în drumul de întoarcere.