Escaladând Cel Mai Uscat Loc

Polly venise de pe coasta Pacificului la Antofagasta, urcând constant timp de o oră prin dealurile uscate de coastă și traversând în Deșertul Atacama.

Nu există o descriere adecvată a Atacamei pentru cineva care nu a fost acolo. Este cel mai uscat deșert ne-polar de pe Pământ. Unele stații meteorologice din inima sa nu au înregistrat niciodată o singură picătură de ploaie. Alte stații au înregistrări care datează de patru sute de ani, cu precipitații măsurate în milimetri total, nu pe an. Deșertul este, după unele definiții, vechi de o sută cincizeci de milioane de ani. Este mai vechi decât Anzii înșiși. Mai vechi decât plantele cu flori. Atmosfera de deasupra sa este atât de uscată, atât de liniștită și atât de lipsită de poluare luminoasă încât mai mult de jumătate din astronomia profesională terestră se desfășoară la mai puțin de patru sute de kilometri de aici.

Polly urca. Pământul de sub ea avea culoarea scorțișoarei și a ruginii. În depărtare apăreau câmpuri de sare, orbitor de albe. Vulcanii se ridicau în ceața Anzilor spre est. Drumul, acolo unde exista, era o panglică subțire neagră între dealurile pustii.

Destinația ei era Cerro Paranal, un munte la aproximativ două mii șase sute de metri deasupra nivelului mării, încununat de patru domuri albe uriașe. Observatorul European de Sud a construit aici Telescopul Foarte Mare în 1998. Cele patru domuri adăposteau cele patru oglinzi primare ale VLT, fiecare având opt puncte două metri în diametru.

Polly a venit jos pe drumul de acces. Un mic microbuz urca spre complexul de pe vârf, plin de astronomi și ingineri care începeau săptămâna de observații. Ea a urmat autobuzul până la residencia, hotelul circular subteran unde personalul de la Paranal doarme.

Residencia, văzută de sus, era îngropată în latura muntelui. Doar o piscină mică, o recepție circulară și drumul de acces erau vizibile din aer. Piscina avea un acoperiș de sticlă. Exista pentru că astronomii nu aveau voie să iasă afară în timpul zilei. Deșertul este ostil pielii. Piscina era modalitatea de a fi aproape de apă timp de o oră pe zi.

Polly a aterizat pe marginea domului piscinei. Un bărbat într-o cămașă de soare cu mâneci lungi și ochelari de soare întunecați ieșea din piscină. A observat-o, s-a oprit și a râs încet. "Ești cu grupul de cosmochemie?" a întrebat el în engleză cu accent spaniol. Polly și-a înclinat capul roșu. El a clătinat din cap, încă zâmbind, și a intrat în residencia.

Soarele era sus. Umbra pe care Polly o arunca pe betonul alb era atât de ascuțită încât putea tăia. Aerul era subțire. Îl simțea în plămâni.

S-a așezat la umbra unui streașin. De aici, cele patru domuri albe ale VLT erau vizibile pe vârful de sus, închise împotriva zilei. Se vor deschide una câte una după apus. Până atunci, Polly intenționa să fie pe pasarela UT1, telescopul unit numit Antu, care înseamnă "Soarele" în Mapudungun, limba poporului Mapuche din sudul Chile.