Golful Napoli

Polly a ajuns deasupra Golfului Napoli în dimineața târzie. Apa avea culoarea sticlei verzi. Muntele Vezuviu se afla pe partea opusă a golfului, parțial ascuns de ceață. Aerul mirosea a sare și motorină de la bărcile de pescuit.

Ea a urmat linia țărmului. Putea vedea rufe atârnând de balcoane și scutere pe străzi.

Destinația ei era o clădire veche pe malul apei. O mică placă de alamă scria STAZIONE ZOOLOGICA ANTON DOHRN, FONDATA 1872.

Polly știa despre acest loc. Fusese fondat de un zoolog german pe nume Anton Dohrn. Golful Napoli este unul dintre cele mai bogate ecosisteme marine din Europa. Institutul studiază caracatițele din 1873. Este cel mai vechi institut de biologie marină încă activ din lume.

S-a așezat pe balustradă. Un tânăr cercetător într-un halat de laborator bleumarin a descuiat ușa din spate. A văzut-o pe Polly și a zâmbit. "Intră."

Clădirea mirosea a apă de mare. Coridoare lungi treceau printre camere pline de acvarii. Prin pereții de sticlă, Polly a văzut sardine, o mică caracatiță într-un colț și un iepure de mare pe o frunză de alge.

Cercetătoarea se numea Chiara Bianchi. Studia cogniția cefalopodelor de nouă ani. "Caracatițele sunt cele mai inteligente animale de aici," a spus ea. "Sau cel puțin cele mai inteligente despre care suntem siguri că sunt conștiente."

Au ajuns la un acvariu înalt și rotund. O etichetă pe lateral scria PASTA, 2.3KG, GPO. În interior, pliată într-o țeavă de plastic, era o caracatiță gigantă din Pacific. Opt brațe erau înfășurate ordonat în jurul ei. Un ochi auriu privea prin sticlă.